TĂCERE

N-am să mai scriu
Niciodată
De stele în pârg
Lucitoare,
N-am să-ţi aştern
Parfumată
Coroană de flori
La picioare.
Cu lacrimi udate
Pârâu
Cresc frunze în braţele
Mele,
Şi flori mângâiate
Târziu
Sub pleoape penel
Către stele.
Iubiri amăgite-n
Zadar
Cu vorbe de miere
Croite,
Primite degeaba
În dar
Pervers,ochii mei
Să-i sărute.
Am strâns căutând
Neatent
În suflet noian
De mâhnire,
Şi-am plâns rătăcind
Inocent
Prin gânduri la tine
Iubire.
Azi visul de dor
Risipit
Pluteşte absent
În uitare,
Cerşind de la cer
Răsărit
Ş-apus de la tărmuri
De mare!

Leave a Reply